pe muzica lui francis cabrel

n-am avut niciodata mai acut decat acum senzatia ca lumea imi apartine. sunt intr-un moment al vietii cand toate se aseaza atat de lin, neasteptat de armonios. pana cand iti vine ideea geniala ca poate ar fi fun sa incerci si altceva, altundeva. dupa un an de cand ziceam ca am terminat-o cu scolile inalte (si mai ales dupa ce am refuzat o bursa integrala pentru un an la una dintre ele in favoarea jobului actual), parca  ma tenteaza sa incerc oceanul cu degetul. e drept ca din bruxelles, acel dincolo pare mult mai aproape: sase ore cu avionul, maxim noua ore diferenta de fus orar daca vrei in california. sunt doi ani de cand am plecat din romania, credeam ca stiu de ce. “elle a dû faire toutes les guerres…”, francis cabrel.