home, sweet home

m-am intors din romania cu acelasi avion ca si vladut. cine este vladut, veti intreba. un pusti de patru ani care mi-a tipat cu inocenta in urechi timp de doua ore. mi-a zambit, s-a ascuns de mine, a evadat de pe locul de la geam unde era asezat tarandu-se pe sub scaune, a alergat pe culoar de la un capat la celalalt si inapoi minute in sir. din cand in cand, varia miscarile, sarind ca o minge. sau tipa ca vrea la baie si incepea instant sa traga de pantaloni in jos… delicios! aproape ca vedeam in el copilul neastamparat pe care mi-l doresc la un moment dat, tocmai pentru ca eu am fost prea cuminte. doar ca dupa mai putin de o ora de nazdravanii, iti dai seama ca e vorba de altceva. mai ales cand mama tipa si ea non-stop spunandu-i lui vladut sa se opreasca. si urla, vrea sa il lege de scaun, il palmuieste, se ia cu mainile de par, apoi se scuza disperata celor din jur,  ce rusine ii este ca baiatul ei nu stie cum sa se comporte. ca doar cine era sa-l invete.

in rest, caldura mare in romania weekendul asta. insemnuri electorale de genul “…crestini si patrioti vor scapa tara de hoti” sau “ia atitudine”, ce m-au convins sa votez inca o data pentru socialisti, par defaut. am vazut cel mai “cool” numar pe care un tanar si-l poate pune la masina, de altfel o dacie prapadita: 27 ZEU. m-a incantat ideea ca nici carrefour, nici cora nu mai impart pungi de plastic, in sfarsit! am intalnit in trei zile o singura vanzatoare amabila, care se tinea dupa mine in magazin ca sa aseze imediat hainele la care ma uitam. nu mi s-a permis sa parchez pe unicul loc liber identificat dupa douazeci de minute de cautari undeva prin centrul bucurestiului, pentru simplul motiv ca “nu il cunosc pe catalin”. din categoria “who the fuck is alice?”. nu-i inteleg pe cei care spun ca afara sunt aceleasi preturi ca in romania, e atat de fals! o casiera la supermarket mi s-a vaitat asa, din senin ca trebuie sa se duca la nunta lui frate-sau, ca nu are bani, ca daca nu se duce sar rudele… m-am uitat la emisiuni in reluare la doua dimineata. am realizat ca imi fusese dor de acasa, dar nu de romania.

in alta ordine de idei,  jumatate din inca o dorinta mare-mare mi s-a implinit, atat de natural. am terminat un roman al lui kundera despre identitate, tema mea preferata (si asta in ciuda lui vladut). dupa o escapada de jumatate de zi, parisul m-a indemnat sa vreau sa pierd minim o ora-doua zilnic in metrou. ma enerveaza sa aud ca europenii nu merg la vot pentru ca nu se simt informati. vineri ma duc la o demonstratie de break dance.