home, sweet home

m-am intors din romania cu acelasi avion ca si vladut. cine este vladut, veti intreba. un pusti de patru ani care mi-a tipat cu inocenta in urechi timp de doua ore. mi-a zambit, s-a ascuns de mine, a evadat de pe locul de la geam unde era asezat tarandu-se pe sub scaune, a alergat pe culoar de la un capat la celalalt si inapoi minute in sir. din cand in cand, varia miscarile, sarind ca o minge. sau tipa ca vrea la baie si incepea instant sa traga de pantaloni in jos… delicios! aproape ca vedeam in el copilul neastamparat pe care mi-l doresc la un moment dat, tocmai pentru ca eu am fost prea cuminte. doar ca dupa mai putin de o ora de nazdravanii, iti dai seama ca e vorba de altceva. mai ales cand mama tipa si ea non-stop spunandu-i lui vladut sa se opreasca. si urla, vrea sa il lege de scaun, il palmuieste, se ia cu mainile de par, apoi se scuza disperata celor din jur,  ce rusine ii este ca baiatul ei nu stie cum sa se comporte. ca doar cine era sa-l invete.

in rest, caldura mare in romania weekendul asta. insemnuri electorale de genul “…crestini si patrioti vor scapa tara de hoti” sau “ia atitudine”, ce m-au convins sa votez inca o data pentru socialisti, par defaut. am vazut cel mai “cool” numar pe care un tanar si-l poate pune la masina, de altfel o dacie prapadita: 27 ZEU. m-a incantat ideea ca nici carrefour, nici cora nu mai impart pungi de plastic, in sfarsit! am intalnit in trei zile o singura vanzatoare amabila, care se tinea dupa mine in magazin ca sa aseze imediat hainele la care ma uitam. nu mi s-a permis sa parchez pe unicul loc liber identificat dupa douazeci de minute de cautari undeva prin centrul bucurestiului, pentru simplul motiv ca “nu il cunosc pe catalin”. din categoria “who the fuck is alice?”. nu-i inteleg pe cei care spun ca afara sunt aceleasi preturi ca in romania, e atat de fals! o casiera la supermarket mi s-a vaitat asa, din senin ca trebuie sa se duca la nunta lui frate-sau, ca nu are bani, ca daca nu se duce sar rudele… m-am uitat la emisiuni in reluare la doua dimineata. am realizat ca imi fusese dor de acasa, dar nu de romania.

in alta ordine de idei,  jumatate din inca o dorinta mare-mare mi s-a implinit, atat de natural. am terminat un roman al lui kundera despre identitate, tema mea preferata (si asta in ciuda lui vladut). dupa o escapada de jumatate de zi, parisul m-a indemnat sa vreau sa pierd minim o ora-doua zilnic in metrou. ma enerveaza sa aud ca europenii nu merg la vot pentru ca nu se simt informati. vineri ma duc la o demonstratie de break dance.

tired to think full stop

saptamana asta sunt in faza “de ce sa pierzi timpul dormind, cand poti munci pe rupte” ? paris, here i come… pentru jumatate de zi. am doi colegi care s-au intors de la new york si sunt de o saptamana acasa, raciti groaznic. si, ca o coincidenta, azi s-a anuntat primul caz de gripa mexicana in belgia. am terminat o carte despre islam, din care nu am ramas decat cu impresia ca a crede frumos, in orice, nu poate duce la extreme. si inca una a lui maalouf. de mult nu mai citisem o poveste al carei “plot” sa ma pasioneze intr-atat.

et encore…

daca mai aveam o ultima, cat de mica speranta ca exista o sansa de redresare pentru tarisoara mea, acum e clar dusa. si definitiv. imi pare rau pentru sarcasm, insa intru in pauza de tot de romania. si asta pentru ca azi am avut ocazia din nou sa imi confirm ca oriunde am fi si orice am face, tot aia suntem. poveste clasica, ar zice unii: te duci la ambasada romaniei la bruxelles sa faci o procura. evident, stii cum e administratia (cam peste tot, de altfel) si te informezi inainte. cu toate hartiutele indicate pe site si inarmata cu rabdare, iei taxiul, in pauza de masa. traversezi la propriu tot orasul (dar tot) si ajungi cu putin timp inainte de incheierea programului cu publicul. las la o parte lipsa totala de flexibilitate a orelor de lucru (9-13, 15-17, ma scuzati ca am un job care nu se termina la patru), cei trei romi vorbareti proptiti in poarta ambasadei, mirosul similar cu cel din aerogara baneasa si faptul ca o amarata de stampila pe o procura printata si completata de acasa costa 30 de euro. ce m-a dezgustat a fost atitudinea functionarului. umilitoare! ca intr-un film prost din perioada germaniei naziste. mi se pare inadmisibil sa tratezi de sus, cu un sictir incomensurabil o masa de oameni, fie ei cat de simpli. inteleg ca trebuie sa fie frustrant pentru dezvoltarea ta profesionala si, se pare, mai ales personala sa fie nevoie sa spui zilnic acelasi lucru si sa raspunzi de dupa geam la intrebari uneori stupide de la oameni (subliniez) politicosi, dar asta nu e nici pe de parte o explicatie. revoltator! am intalnit persoane care dau cu aspiratorul si sterg praful zi de zi cu zambetul pe buze. si NU pe bani publici, intr-o ambasada.

de nervi am plecat.

mi-am propus sa le scriu un mail cu sugestii. mai ales ca mai trebuie sa-mi schimb si pasaportul.

despre .ro din nou

am vazut noul videoclip de promovare a turismului in romania. am zambit trist. si absolut intamplator, a doua zi, pe euronews un clip pentru republica dominicana. sa mai spun ca nu exista comparatie? sau ca e jenant? pe langa faptul ca in urma cu doua luni, faceam strategii pentru un mare producator de medicamente care dorea sa se asigure ca mai multe guverne din lumea intreaga se preocupa sa aiba provizii suficiente pentru cazuri extreme (stiu, lobbying, grupuri de interese…), gripa porcina imi da un motiv in plus sa ma gandesc cat este de important sa traiesti intr-o tara unde ai incredere in autoritati. paradoxal, e vorba de un stat care, anul trecut, nu a avut guvern timp de noua luni. si totusi, pe o lista a bbc incluzand masurile imediate luate de diverse tari din lume, romania nu exista. cu mintea deschisa si fara nicio intentie de a critica, am avut ocazia saptamana asta sa intalnesc cativa europarlamentari romani povestind despre experienta pe care au acumulat-o in aceasta pozitie, dar si despre mesajele lor de campanie. nu sunt vreun specialist cu zeci de ani de experienta, insa mi s-a parut mai mult decat evident ca suntem, din pacate, atat de departe…

update: “end of choice”, chiar m-a amuzat.