experienta multiculturala pe care o traiesc intens de la o vreme incoace s-ar traduce cam asa: imi pregatesc o supa “poloneza”, incercand sa ghicesc dupa cutie daca e cu pui sau nu; vorbesc franceza cu americani instalati la bruxelles care lucreaza in acelasi domeniu ca si mine si romaneste cu un portughez pasionat de europa de est; prietenul meu are cele mai multe haine fabricate in honduras si el salvador; fac planuri de vacanta pentru nordul europei si maroc; discut despre conflictul dintre flamanzi si francofoni cu un taximetrist care ma cearta si imi spune ca e vorba de neerlandofoni si nu de flamanzi si ca “oricum, mademoiselle, sunt mai multe dialecte in partea flamanda a belgiei, tout comme chez vous, en espagne”; organizez un conference call cu “parteneri” din bucuresti si dupa un “buna ziua” timid, vorbim in engleza despre jurnalul national si romania libera, doar pentru ca si colegul meu, un olandez cu nume grec si casatorit cu o senegaleza, sa priceapa etc.
dincolo de toate astea insa, adevarata experienta multiculturala o traiesti cand dai piept cu… asia. lasand la o parte faptul ca, ma scuzati, nu fac distinctia intre cum arata un chinez, un japonez si un corean, sunt fascinata de diferentele comportamentale. in primul rand, pentru un japonez cartea de vizita e sacra, trebuie studiata cu atentie, se cade sa pui intrebari “citind-o”. apoi, nu poate fi decat scary, si ulterior funny sa vezi douazeci de japonezi batand cu pumnii sub masa, in semn de aplauze. de fapt, si mai amuzant este sa fii nevoit sa abordezi subiecte serioase, grele, in fata unuia care are cravata jumatate atarnata, jumatate bagata in buzunarul de la camasa, sau a altuia care, inainte sa iti dea un raspuns, se uita in sus, mediteaza si de fiecare data incepe cu “one could easily guess that…”.
e fascinant sa cunosti oameni cu backgrounduri complet diferite de al tau si din colturi de lume pe care uneori, cu greu le plasezi pe o harta mentala, si sa realizezi ca trebuie sa aveti ceva in comun. “da, si eu am vazut muzeul picasso din barcelona”, mi-a zis un japonez intr-o pauza, intre doua inghitituri de suc de rosii la can de 0,33l. luni ma intalnesc cu coreeni:)
