da’ eu cu cine votez?

cu entuziasm si voiosie, m-am gandit sa ma informez mai in detaliu despre alegerile de acasa. primul soc. mesajul pnl: “romanii o au cea mai mare din ue”. (in paranteza fie spus: cat de jos putem sa fim?)dar sa trecem peste asta. etapa numarul doi: colegiul uninominal pentru romanii din strainatate. primul candidat pentru camera deputatilor la colegiul de care apartin: voteaza william branza. mai e cazul sa mai caut si pentru senat? in schimb, promit sa ma implic in campaniile de informare pentru alegerile europene de la anul.

si apropo de alegeri: http://www.barackobama.com/index.php

paler, din nou

uitasem cat de mult imi place octavian paler.

cantecul cu apolodor

drumul inspre casa fara fruntea incretita si nervii intinsi la maxim. nu e intuneric. o ora de pilates combinat cu yoga. o cina sanatoasa. stiri si cateva ceva de citit. yes, we can. se poate sa pleci de la birou la ora sase. sase fix. nu sase si jumatate. nu inca zece minute. nu sase cincizeci. si totusi, e ingrijorator de bine, o seara cu atatea ore… in fine, revenind la lucruri serioase, nu am mai scris demult pentru ca nu am fost in the mood. dupa un an si ceva, am in sfarsit senzatia ca viata mea s-a asezat. fara sa stiu cum o sa fie peste inca un an, cu atat mai putin peste cinci. pentru ca mi-am indeplinit o dorinta mare-mare (evident, cu o strangere de inima ca nu am stiu sa indraznesc mai demult), pentru ca habar nu aveam cat de mult pot sa dau in munca pe care o fac, pentru ca am intalnit un om care, asa cum imi doream, schimba ceva in mine, pentru ca imi dau seama cat de multe chestii sunt in lumea asta si cate pot sa construiesc eu pentru mine. si mai ales, realizez ca scap usor, usor de niste frames mentale. mi-e bine, desi sunt obosita. si desi inca ma lupt cu ideea ca, facand o alegere, nu pot sa imi permit sa-mi fie dor. si-atunci o spun in gand: abia astept sa ajung acasa de craciun.