miroase a iarna

j’aurai envie de dire ca nu am timp. sa fiu sincera insa, am descoperit in ultimele cateva saptamani ca nu stiu sa-mi gestionez chiar putinul timp pe care mi l-as putea dedica. un inceput de saptamana almost apocaliptic: sapte dimineata, inca intuneric, frig, o ceata de o tai cu cutitul, nationalizarea partiala a fortis bank. si above all, luni. miroase a iarna. nu pot sa nu ma intreb cum vor fi impodobite galeriile lafayette anul asta. la strasbourg, nu la paris. guma de mestecat isi face efectul dupa 25 de minute. cine mesteca guma 25 de minute ? m-am tinut intotdeauna departe de ideea de networking: agenda cat mai full, cu o descriere utila dedicata fiecarui contact. solutia e, clar, un al doilea telefon “pur”, de pe vremea mea, inainte de epoca blackberry. vreau la concert. nu am glumit cand am zis ca romania pare mai aproape de cand lumea ma tot anunta ca vine inspre mine.

… sau …

“i want it all and i want it now” or “on me prend pour une ambitieuse sans foi ni loi, mais je suis en fait dans la survie”. i came across both phrases while reading stuff on the internet today. i still cannot decide which one characterizes me best.

mi-e toamna

mi-am amintit azi de episoadele din ally mcbeal in care personajul se intoarce de la job tarziu, pe seara. lumina felinarelor pe strazi relativ pustii si o ploie marunta. nu ti se intampla in fiecare zi pe o astfel de vreme sa ai chef sa canti. sau macar sa mergi ritmat, cu muzica-n urechi. e ciudat sa simti cum lumea in jurul tau se misca pe diverse traiectorii (bucuresti-amsterdam, bucuresti-paris, bruxelles-londra etc, toti in acelasi timp), ca si cum s-ar apropia incet-incet de tine. mi se confirma inca o data ca un profesionist nu trebuie sa aiba emotii, dar si ca rareori instinctul ma inseala. am revenit la un obicei mai vechi, “francez”: marie claire. luna asta, un articol impresionant despre o fetita de zece ani din yemen, casatorita de familie cu ceva vreme in urma, care a obtinut insa de curand divortul. primul caz de genul asta, desi practica unor casatorii similare pare a fi devenit o regula. nu pot sa nu ma gandesc ce inseamna diferentele de cultura. sunt unele, mai putin pregnante, ce-i drept, pe care le traiesc pe pielea mea. altele imi transforma perceptiile, ma indeamna la comparatii. si cate comparatii! printre picaturi, naomi klein, “the shock doctrine”, o carte al carei sens inca il descfrez, si un blog nou (http://timescorrespondents.typepad.com/charles_bremner/) al unui britanic “pierdut” in franta. asta pentru ca mi-e dor de tara aia. si mi-e toamna.

un temps pour vivre..

subiectul de baza al oricarei conversatii intre expati la bruxelles este vremea. plus ca mai nou avem umbrele de serviciu. weekend insorit insa saptamana asta si tup, in nordul belgiei, la plaja. fara castele de nisip, insa cu zmeul la purtator. multi caini (pitici si motati) si foarte multe persoane in varsta, la plimbare. simt cum imi arde fata, cred ca mi-am luat doza de soare pentru cel putin doua-trei saptamani. in plina inima a flandrei, intr-un perpetuu conflict lingvistic, mi-am cumparat carti de literatura… franceza. ca flamanda nu cred ca am vreo sansa sa invat prea curand. n-am stiut saptamana asta sa raspund la o intrebare stupida: ce hobbyuri am. cum sa raspund ca imi place sa dorm si sa citesc? sau sa traduc cate ceva? si sa ma plimb? sau ca nu am timp de niciun hobby, nu am stiut niciodata ce e asta. si pe bune de mi-a lipsit. dar in curand intentionez sa invat sa merg pe bicicleta. intre timp, herman hesse, steppenwolf, un ceai fierbinte, oscilez intre arome si un sentiment de multumire pe care mi-as fi dorit sa am vreme sa il traiesc. as avea nevoie de cateva ore in plus in fiecare zi. sunt lucruri pe care mi-e teama sa le rostesc si-s priviri care nu pot egala o mie de cuvinte.