Fragments of Thoughts

Entries from iulie 2008

running halves

iulie 27, 2008 · Scrieti un comentariu

I would have liked to believe that a relationship is not about building things together, in a rational strategic manner, but about two people that are made for each other. Well, the myth of the two halves spread by some malicious gods in two remote corners of the world, searching and eventually finding each other so as to complete the whole is… a myth. Because there are too many variables. It’s sad when you know it from the very beginning and rather disappointing when you realize that, after all, what was supposed to be a deep unalterable urge to be together needs to turn into making efforts to be together – which of course implies will, constraints, common plans.

 

And when you don’t know what your individual plans are or if you want love to be your source of energy, questions arise. The only solution is to try to find out, involving the one you love in your search. That’s what creates the bond which in time, replaces the somehow lost intensity of the beginnings. In the long run, it’s all about sharing. Not everyone knows how and what to share. Just like not everybody agrees, for instance, that if you give something, you primarily do it out of a selfish need to give, and only afterwards in order to make the other happy. I cannot love unless… so many..

Categorii: Uncategorized

prisoner

iulie 26, 2008 · Scrieti un comentariu

Am senzatia ca au trecut cel putin cateva luni bune de cand tot vreau sa postez ceva. N-am avut timp si cred ca intr-o oarecare masura, nu am avut nici chef. Se intampla prea multe lucruri in viata mea, cu mine, ca sa am macar pret de o secunda iluzia ca le pot povesti. Cu alte cuvinte, mai mult decat oricand, gandurile mele se alearga intr-o gimnastica obositoareJ

 

O surpriza foarte placuta de ziua mea anul asta, mai ales ca de obicei, ghicesc daca mi se pregateste ceva. Nu de data asta. In orice caz, o ocazie in plus sa imi dau seama ca, o data cu trecerea anilor, incepem sa ne gandim care sunt lucrurile pe care am fi putut sa le facem altfel. Ar fi complet nedrept sa pronunt cuvantul “regrete”, sa zicem doar ca mi s-a confirmat ca putem fi “artizanii” propriei vieti. Lasand insa la o parte concluziile profund filozofice specifice de-acum varstei (de 25 de ani, asta e): doua rezolutii brand new – reciclez (dupa zece ore zilnic de renewables, carbon capture and storage si multe altele, ar fi fost bizar sa nu) si beau cola numai in weekend (bine, si vinerea searaJ). Am fost fascinata de Londra, nu numai prin prisma faptului ca e un oras extrem de dinamic sau pentru ca a fost soare o zi intreaga (spre deosebire de Bruxelles, unde saptamanile astea au parut mai degraba a inceput de noiembrie), ci pentru ca sunt atat de multe lucruri pe care imi doresc sa le descopar, de la muzee si librarii pana la magazine si cafenele (branduri pe care nu le-am vazut “pe continent”). A propos de carti, ultima descoperire: Haruki Murakami, scriitorul japonez cel mai tradus, se pare, in lume. Scriitura limpida, o finete a detaliului surprinzatoare intr-un roman dinamic, profund. I understood lately once again why men come from Mars and women from Venus. And I do start to worry, thinking that I’m too Venusian. Am intalnit in trei zile la Madrid mai multi romani decat intr-un an in Belgia si Franta. Si mai multe prostituate romance (imbracate in galben strident, plictisite si mestecand guma) decat mi-as fi dorit vreodata sa vad. Un articol interesant legat de raportul de saptamana asta: http://www.ft.com/cms/s/0/d9a281ba-570c-11dd-916c-000077b07658.html?nclick_check=1.

PS: In Spania, am mancat in sfarsit pepene:)

Categorii: Uncategorized

cold rainy july thoughts

iulie 9, 2008 · Scrieti un comentariu

sunt revoltata. ok, i agree, ziarele de scandal isi fidelizeaza cititorii cautand in fiecare zi cate o poveste bomba gen unul a inselat-o pe una, una s-a maritat cu unul, alta da lectii de sex etc. insa pana si pe bloguri tot astea sunt subiectele principale: pe prima pagina la wordpress in romana in dimineata asta, politician in ipostaze porno. ce subiect e asta? sunt revoltataaa. ma enerveaza atat de tare sa vad ca ne-am obisnuit sa ne traim viata anodina prin prisma detaliilor din existenta altora, care noua ni se par atat de spumoase… e atat de greu de priceput ca in viata lui, in casa lui, in patul lui fiecare face ce vrea, atata vreme cat nu il deranjeaza pe cel de langa el?

in fine, o cafea maaare si mergem mai departe. am vazut weekendul trecut doua filme faine: “love in a time of cholera”, dupa romanul lui marquez, o poveste optimista despre “forever and ever, till death tears us apart” (nu citisem romanul, deci chiar nu stiam despre ce e vorba) si “in bruges”, din categoria “”la final mor toti”, doar ca de data asta e o poveste sensibila, iar soundtrackul superb. de vreo doua zile am innebunit pe toata lumea cu pepenii din romania: rosii, mari, copti, zemosi, fara nimic artificial, obligatoriu pe vreme caniculara (stiu, bucurestiul e incins la maxim, insa aici ploua si sunt vreo 16-17 grade in plin iulie, cand eu incerc sa ma bucur de ultimele zile de vacanta). asta ca sa nu va mai povestesc ca acum vreo doua saptamani, visam la covrigi. nici macar brezelul cu unt din germania nu m-a facut sa uit de ei. am fost recent la o intalnire organizata de banca mondiala in colaborare cu un think-tank german despre tranzitie si convergenta in tarile din europa de est, foarte interesant (atat cat am putut pricepe cu mintea mea de literar:). policy brieful lor luna asta priveste un subiect de actualitate, criza alimentara: http://www.bruegel.org/Public/WebSite.php?ID=2. un blog pe care tocmai l-am descoperit: http://www.frenchinlondon.com/. si by the way, ultimul album al carlei bruni (comme si de rien n’était) poate fi ascultat pe site-ul ei oficial, news din libération de astazi. o sa incerc. si un articol care m-a amuzat: http://www.eastbayexpress.com/news/sleeping_around_craigslist/ Content?oid=772546 .

Categorii: Uncategorized

utile (2)

iulie 8, 2008 · Scrieti un comentariu

revin cu motivatie si forte proaspete ca sa povestim astazi despre stagiul la comisia europeana. prima idee: am ajuns cu gandul ca e locul in care imi doresc cel mai mult sa lucrez, am plecat cu certitudinea ca sunt si alte optiuni mai mult decat interesante. totul e sa fii open-minded si sa stii ce cauti dupa aceea.

sunt patru programe de stagiu: blue book, structural, atypical si programul pentru stagiarii de etnie roma, organizat in colaborare cu soros, despre care insa nu stiu mai multe detalii. partea cu bluebook e cu siguranta cea mai cunoscuta, fiind calea “oficiala” de a ajunge trainee. nu o sa insist asupra cum, cand, unde, e suficient sa accesati http://ec.europa.eu/stages/index_en.htm ca sa vedeti what is all about. categoria a doua, stagiarii structurali: e vorba de functionari din guvernele statelor membre care sunt trimisi de institutia la care lucreaza si care ii plateste (plus deplasarea si cazarea). si categoria atipicilor: stagiarii neremunerati, care muncesc pentru patria europa:)) lasand gluma la o parte, e in general situatia tinerilor care urmeaza mastere sau studii undergraduate in domeniul politicilor europene, aceste programe de studii incluzand un stagiu in vederea pregatirii diplomei etc. acestia nu aplica prin bluebook, ci isi trimit pur si simplu cvul la HR sau direct la unitatea unde ar vrea sa faca stagiul (stiu insa cel putin un caz in care persoana respectiva, desi aplicase prin bluebook, fara a fi selectata, a contactat unitatea si, in urma unui interviu, a fost aleasa pentru un stagiu neremunerat – depinde evident, de DG, de nevoia de personal etc). ideea este ca acest tip de stagiu nu este promovat, fiind modalitatea “neoficiala” de a deveni stagiar la comisie. el exista insa si, inca o data, se adreseaza “studiosilor” interesati de UE, care au un parcurs suficient de interesant incat sa fie chemati la interviu si care accepta ulterior sa munceasca fara a fi remunerati (pentru ca au alte surse de finantare, burse etc.)

mai e un lucru foarte important de spus: regulile jocului sunt diferite de la o structura la alta (tare as fi tentata sa spun ca in domeniul recrutarilor la comisie in general, regulile sunt …diverse), in sensul ca sunt DG-uri care, pare-se, nu au auzit de stagiarii atipici, dupa cum in alte DG-uri durata maxima pentru un stagiu atipic difera (maxim trei luni de exemplu, la employment, in vreme ce la competition, se poate prelungi). task-urile nu sunt insa cu nimic diferite de ale unui stagiar bluebook sau structural.

acum, pentru a raspunde la o intrebare pe care o au, cred, toti aplicantii: da, personal am facut lobby pentru a ajunge la interviu. parerea mea, din interior de data asta, este ca desi sunt multe unitati care nu accepta sau care nici nu deschid mailurile trimise de candidati, trebuie sa incercati, mai ales daca sunteti in bluebook. am auzit variante triste cu lucrari de licenta sau master trimise sefului de unitate, cv-uri de 9-10 pagini etc, cel mai important mi se pare sa va amintiti ca persoana careia ii scrieti e suficient de ocupata cu altele (muuulte) pentru a nu citi epistole. asa ca un mail scurt gen scrisoare de motivare (de ce eu si nu celelalte sute de candidati ramase) la care atasati un cv de maaxim doua pagini. e important de asemenea, sa jonglati si cu limba in care scrieti mailul (daca, de exemplu, va adresati unui francez si aveti studii in franta care atesta deja nivelul vostru de cunoastere a limbii franceze, mi s-ar parea potrivit sa ii scrieti in engleza… sau invers). cert este ca daca vi se raspunde “no lobbying, thank you”, evident nu insistati. asa cum ziceam insa, daca sunteti printre profilurile favorite, a va manifesta interesul o data in plus nu poate fi decat ok (din cate am inteles, in cazul bluebook, unitatile trimit catre traineeship office numele candidatilor favoriti, in ordinea preferintelor).

o data selectati, urmeaza partea cu accommodation in brussels. sunt mai multe site-uri utile (gen vlan.be), plus cateva forumuri si grupuri pe facebook unde fosti si viitori stagiairi posteaza anunturi. la toatea astea se adauga o lista neagra cu proprietari de care e indicat sa va feriti. cei mai multi stagiari aleg colocation, face parte din atmosfera de stagiu.

si tot legat de viata de stagiar la comisie, sunt foarte multe activitati de networking si socializing, sub denumirea generica deja “place lux” (miercurea si vinerea after work), nu ramane decat sa reusesti sa faci fata valului de evenimente si petreceri.

din punct de vedere al activitatii propriu zise, cred ca e important sa nu va asteptati ca stagiul la comisie sa fie o experienta definitorie, care sa va marcheze intreg parcursul profesional (asta presupunand ca, fiind selectati, indepliniti deja criteriul “background mai mult sau mai putin multicultural, divers” etc si deci, va adaptati usor). stagiul e, dupa parerea mea, absolut necesar pentru cineva care isi doreste sa lucreze pe chestiuni europene (ba mai mult, in unele cazuri o conditie pentru un viitor job in bruxelles), cu toatea astea nu e nimic spectaculos. as zice mai degraba ca, din punct de vedere al responsabilitatilor primite, sunt doua tipuri de stagiari: cei de la care se asteapta sa support the unit (din pacate, multi) si cei care lucreaza pe ceva specific, bine definit, unde e nevoie de un om in plus. in primul caz, as zice ca e destul de lejer, conferinte, seminarii, intalniri si, ceea ce fiecare stagiar face, taking minutes. in cel de-al doilea caz, poate fi destul de solicitant, mult mai dinamic, desi si aici (si o spun din proprie experienta) stagiarii nu sunt folositi la capacitatea lor maxima. iar in termeni de autonomie, tot din experienta pot spune ca autonomia se castiga.

alte concluzii la care am ajuns dupa stagiu:

- cel mai important e sa profitati de mediul multinational in care va integrati, atat la birou, cat si “after hours”:), sa mergeti la intalniri si tot soiul de evenimente, sa cunoasteti oameni noi, sa va bagati nasucul prin intranet, sa puneti intrebari, sa incercati marea cu degetul etc;

- e un sistem foarte bine pus la punct, cu oameni profesionisti, care ramane insa, e normal, unul birocratic, foarte ierarhizat (iar cei care au lucrat in administratie stiu despre ce vorbesc);

- hélas, comisia nu ia stagiari ca sa ii angajeze dupa aceea (sunt cazuri cand ramai ca temporar sau interim, insa depinde mult de unitate, cred ca trebuie sa fii omul potrivit la locul si mai ales timingul foarte potrivit – romani la agri inainte de aderare, ca sa va faceti o idee): e o politica de resurse umane de care eu si fostii mei colegi am aflat imediat, bluntly chiar. la asta se adauga senzatia ca stagiile sunt pentru comisie si pentru UE, in general, un mod de promovare a propriei imagini printre cetatenii statelor membre, de comunicare daca vreti.

cu siguranta mai sunt multe lucruri de care am uitat, insa all in all, e o experienta frumoasa si mai ales necesara, as zice. cel putin asa a fost pentru mine.

Categorii: Uncategorized