de weekend

unul dintre avantajele de a locui intr-un oras multicultural – pe perioada campionatului mondial de fotbal, iti dai seama cine conduce meciul dupa strigatele de bucurie ale vecinilor. in seara asta, pentru prima repriza cel putin, spaniolii. o comedie romantica, suava (“definitely, maybe”) si o noua carte (“la promesse de l’aube”, de romain gary). imi doresc pentru mai tarziu sa fiu capabila sa fac pentru copiii mei ceea ce parintii mei ar face pentru mine. vreau un hamac. si dunkin’ donuts. am fost la gradina zoologica weekendul asta. un articol interesant pe care l-am citit saptamana asta: http://bruxelles.blogs.liberation.fr/coulisses/2008/06/les-cooprations.html. si some lyrics which define me these days: “i got you under my skin”.

utile (1)

ca o paranteza la insiruirea obisnuita a unora dintre gandurile mele: sunt trei subiecte despre care mi-am propus sa scriu, in special pentru ca multi mi-au cerut detalii si mai ales pentru ca imi dau seama ca si mie mi-ar fi fost util sa imi povesteasca cineva cate ceva, inainte sa incerc totul pe pielea mea:). e vorba in primul rand de bursele guvernului francez, apoi de detalii legate de stagiul la comisia europeana si in al treilea rand, de procedura de selectie pentru colegiul europei.

legat de bursele guvernului francez, procedura este descrisa in detaliu pe site-ul ambasadei frantei la bucuresti: http://www.ambafrance-ro.org/?id2=0009001400000006&lng=. in cazul programului de master 2, dosarele se depun undeva in primavara, exista o prima etapa de pre-selectie pe baza documentelor primite si apoi etapa a doua, convocarea la interviu. ca sa va faceti o idee, in anul in care eu am aplicat, au fost, din cate ni s-a spus, peste 200 de dosare depuse. senzatia mea a fost ca ceea ce conteaza in primul rand este un proiect profesional coerent (lasand la o parte detaliile evidente: cunostintele de limba franceza, backgroundul care sa ateste interesul pentru limba si civilizatia franceza, o argumentatie solida pentru continuarea studiilor in franta etc).

sa nu uit: la dosarul care trebuie depus in februarie-martie la serviciul cultural, se cere inclusiv o scrisoare din partea unei universitati din franta cu care ati intrat in contact. nu e vorba de o scrisoare de admitere, ci pur si simplu de certificarea faptului ca studentul x a contactat secretariatul masterului/facultatii … pentru care dosarele de admitere se depun intre …. sugestia mea ar fi ca in luna februarie sa fi contactat deja institutia de invatamant care va intereseaza (secretariatul masterului sau responsabilul de masterul respectiv), sa explicati faptul ca urmeaza sa aplicati pentru o bursa prin ambasada frantei si ca aveti nevoie de hartia respectiva, prin posta sau scanata pe mail. tot din proprie experienta, va pot spune ca unele universitati au zis ok dupa un singur e-mail in care am explicat cine sunt si ce vreau, altele mi-au cerut mai multe detalii (cv, proiect de studii etc). scrisoarea de la universtatea care pentru mine era optiunea numarul unu mi-a fost trimisa prin posta prin aprilie, deci dupa deadline, iar la dosar anexasem deja scrisoarea din partea unei alte universitati (dupa ce am fost anuntata ca am primit bursa, iar universitatea respectiva a publicat rezultatele admiterii, am primit okul de a alege prgramul de master pe care il vroiam ca prima optiune, avand in vedere ca domeniul de studiu era acelasi). e important deci sa contactati mai multe universitati si ulterior, cand inscrierile sunt deschise, sa aplicati pentru mai multe programe (doua sau trei, as zice). un site care ar putea fi util pentru a vedea oferta universitatilor: http://www.campusfrance.org/fr/fsearch/etudes03-1.htm. un detaliu de semnalat aici: in franta, exista master recherche (pentru care veti pregati un memoire de recherche, la final) si master profesional (care include, de obicei pe semestrul doi, stagiu).

ceea ce trebuie sa stiti de la inceput este ca sunt doua procese paralele: solicitarea unei burse prin ambasada si inscrierea la un program de master 2 la o universitate din franta (pentru care trebuie sa completati alte formulare, sa atasati alte documente etc – pentru detalii precise, vizitati site-ul universitatii respective). pentru a beneficia de bursa, in cazul in care ati fost selectati, e evident obligatoriu sa fiti admisi la un program de studii pe care l-ati ales si pentru care ati depus dosar de admitere (in dosarul de admitere, nu uitati sa precizati ca pentru a va finanta studiile, beneficiati de o bursa a guvernului francez si sa anexati un document semnat de ambasada).

dupa toate aceste proceduri administrative, de selectie etc., incepe partea frumoasa:) inainte insa de a ajunge in franta, dupa ce ati primit okul atat in legatura cu bursa, cat si cu admiterea la master, trebuie sa contactati organismul care va gestioneza bursa (crous-ul regional, ale carui coordonate le puteti gasi pe site-ul http://www.cnous.fr/) pentru a primi detalii legate de cazarea in residence universitaire. the earlier, the better, mai ales daca e vorba de paris. in principiu, bursierii guvernului francez din toate tarile unde programul exista au intietate la cazare intr-o resedinta universitare, e totusi important sa contactati persoana responsabila de BGF in cadrul CROUS cat mai devreme pentru a va rezerva camera.

despre crous sunt povesti multe, mai precis in privinta atitudinii lor fata de bursierii straini. am avut, cred, mai multa bafta decat altii si nu am avut probleme cu virarea bursei lunare sau alte detalii de genul asta. ceea ce m-a mirat insa e faptul ca, in prima zi cand am ajuns, mi s-au dat niste hartii de prezentare, am semnat documente si atat! ma asteptam mai ales sa mi se explice ca pot beneficia de.., si de…, etc. nu e cazul, ideea e ca trebuie sa fiti autonomi in rezolvarea problemelor (ca doar suntem la master, nu la scoala primara:) si sa stiti ce aveti dreptul sa cereti de la crous ca BGF. cum aflati? din experienta altora. asadar: e vorba in principiu de taxele pentru scoala si de afilierea la sistemul de securitate sociala, de alocatia lunara de intretinere, timp de 10 luni, de o suma destinata achizitionarii unui laptop (pe baza de rambursare), de o suma de bani pentru carti (mie mi-a intrat automat in cont, uneori insa trebuie ceruta). in cazul meu, fiind acceptata pentru un stagiu in afara frantei, a trebuit sa cer acordul de a pleca, demonstrand cat de relevant este pentru studii etc. (si a fost relevant, avand in vedere ca studiam politici europene, iar stagiul urma sa se deruleze la comisia europeana, la bruxelles). avantajul material e ca am primit, pe perioada stagiului, o suplimentare (substantiala) a bursei si rambursarea cheltuielilor de transport (care, din cate am inteles, se face si daca stagiul are loc in alt oras din franta).

ca experienta, va pot spune ca pentru mine cel putin a meritat intru totul. nu numai din punct de vedere universitar, ci si pentru mediul multicultural in care m-am integrat, obligatoriu avand in vedere natura studiilor, oamenii pe care i-am cunoscut si locurile noi pe care le-am vazut. ce mi s-a parut poate chiar mai important sunt insa lucrurile noi pe care le-am descoperit despre mine. iar ca o concluzie, sunt in belgia acum si mi-e dor de franta.

pe vremea mea:)

Pe vremea mea, subiectele de bacalaureat nu se gaseau pe internet, pe vreun blog sau forum. De altfel, nu-mi amintesc sa fi dat la momentul respectiv peste vreun site special de pregatire pentru bac. Nu suport oamenii care suna la radio si nu spun nimic. Si franceza, chiar si in Belgia, are niste interjectii foarte “speciale” pentru astfel de situatii. Ma intreb daca partenerii care formeaza un cuplu stabil, consolidat mai stiu sa fie singuri, pur si simplu ca indivizi. Cel mai destept argument pe care l-am citit de vreo saptamana incoace a propos de refuzul irlandezilor cu privire la tratatul de la Lisabona e legat de faptul ca, in 2005, cand francezii au zis “nu”, s-a spus ca Europa are o problema. De ce in cazul Irlandei, am auzit de atatea ori spunandu-se ca e problema lor? Ba chiar au un deadline pentru a veni cu solutii, pana in toamna, la Consiliul european urmator. Am avut intotdeauna optiuni. Pe care am stiut sa le tot aman pana cand lucrurile s-au aranjat asa cum trebuia. poate tocmai de aceea, nu suport cand trebuie sa fac o alegere. Mai bine zis, nu stiu. Pe de alta parte, am inteles, in urma cu cateva luni, ca de la un anumit punct incolo, nu mai pot fi decat alegeri bune. Ceea ce nu face mai usor procesul in sine. Cred ca anul asta, bilantul de ziua mea va avea in anexa o lista cu pros/cons. Printre filmele pe care le-am vazut saptamana trecuta (o saptamana in care am fost lenesa – spuse ea cu mandrieJ): “Sex and the City” (evident!, vor spune cei care ma cunosc; de vazut impreuna cu fetele), “Carnets de voyages” (sau in engleza “The Motorcycle Diaries”: doi tineri argentieni care se hotarasc sa-si descopere continentul… pe motocicleta. O experienta definitorie mai ales pentru unul dintre ei, care se dovedeste a fi revolutionarul Che Guevara), un film francez-francez despre publicitari si suferintele lor (ceva cu 99…, mai bine nu) si un film american, “Grace is gone”, cu John Cusack, o poveste extrem de trista despre victimele colaterale ale razboiului din Irak (mai precis, famillile soldatilor raniti intr-un razboi mincinos). Legat de subiectul asta, citeam cu ceva timp in urma in “Time” un articol despre nevoia soldatilor americani de a lua antidepresive pentru a rezista, inteligent descrisa sub titlul “the US military’s secret weapon”.

aaaaa

cam asa s-ar traduce starea mea. pe bune daca pot sa “exist” fara sa fiu activa, sa fac ceva, sa alerg de colo-colo, sa stiu ca, o data un lucru terminat, am un altul de care trebuie sa ma ocup, si inca unul, more and more. cu toate astea, “nu am chef azi… nu am chef azi… n-am chef de nimic”:)) ca sa rectific, nu am chef sa fac ce ar trebui sa fac, intre patru pereti, cu geamurile larg deschise, cu notite si carti multee all over.

asa ca mai bine, blogging, messenger, news. am descoperit un blog care m-a facut sa rad, singura, de nebuna, minute bune, cu comentarii pe seama pozelor pe care gagicile si le pun pe hi5; un altul despre viata la bruxelles, o perspectiva fooooarte diferita de a mea, dar asta nu ma mira; si un al treilea, feminin si vivace, care mi-a placut tare si care mi-a adus aminte de piesa lui joe dassin “à toi”.. imi place sa cred ca e rezumatul a ceea ce traiesc acum:) ma mira de fiecare data sa vad ca sunt multe bloguri de penelope triste, suparate din iubire, sau de microbisti rai, asa cum ma mira faptul ca multi sunt innebuniti dupa trafic. inca ma intreb de unde atata narcisism.

“dar eu in lumea mea raman… rece” . asteptand rezultatele referendumului din irlanda asupra tratatului de la lisabona.

(de ce tip, by the way?)

a, si inca ceva: am inceput sa colectionez… cani cu mesaje inteligente, amuzante, nice. semn de batranete, as zice:)

in-out

o spuneam si intr-un post de acum cateva saptamani, sunt intr-o perioada roz. pentru ca descopar jazzul, pentru ca ma simt independenta si altfel, pentru ca pe oglinda mea din baie scrie tremurat “te iubesc”. in ambele sensuri. nu vreau ca viata mea de zi cu zi sa depinda de valoarea unui cont bancar, ma intristeaza si ma nemultumeste chestia asta. ma intreb daca imi doresc inca un an de studii, chiar daca e vorba de o institutie de renume pentru domeniul in care activez. merita oare? am senzatia ca fiecare lucru trebuie facut la timpul lui. mai ales in conditiile in care tocmai am semnat un contract cu o firma mare la usa careia am batut, timid, si care, in mod oarecum surprinzator pentru mine, mi-a deschis imediat, cu entuziasm. o data in plus, imi dau seama ca se poate. de unul singur, fara recomandari, relatii si toate cele, dar cu motivatie si curaj. ii admir pe cei care reusesc sa isi cladeasca o cariera de succes in afara, o simt pe pielea mea, nu e lucru usor, iar uneori sunt detalii care pur si simplu, nu mai depind de tine (permis de munca etc). profit de cateva zile de post-vacanta pentru a citi literatura, zilele acestea, memoriile lui neruda, un titlu superb, “j’avoue que j’ai vecu”. am vazut, in sfarsit, “l’auberge espagnole” si “les poupees russes”, mai ca imi pare rau ca nu am facut un semestru de erasmus. trebuie sa traiesc intr-o tara mediteraneana, dupa cateva zile in portugalia, sunt mai convinsa ca oricand. in plus, sunt un caz amuzant: nu stiu sa inot, dar sunt atrasa irecuperabil de mare si plaja. cu atat mai mult intr-un loc rupt de lume, de timp, de tot.