nu stiu cum se face ca de fiecare data ma apuca dorul de scris noaptea. acum, clar, e din cauza atmosferei de aici. frig. aproape iarna, ar zice fiinta solara din mine. daca las la o parte faptul ca trebuie sa imi pun tricou, pullover si geaca groasa, pot spune ca imi place. simt altfel, traiesc altceva. si, din cand in cand, ma surprind fiind mandra de mine. culmea e ca, desi e evident faptul ca sunt intr-o perioada in care ritmul normal al vietii mele este dat peste cap, am senzatia ca ma indrept spre ceva. nu stiu ce e, insa e minunat sa nu il pot inca atinge.

poezeala asta mi se trage evident de la vitrinele pregatite de sarbatori si de la mirosul de iarna. parca nu as vrea sa plec din strasbourg.